Biofilmul si infecția

Infecțiile persistă și devin cronice în organism, deoarece microorganismele (viruși, bacterii și ciuperci) își fac un strat extern de protecție numit biofilm. Biofilmele sunt comunități microbiene înconjurate de un strat de material asemănător mucusului, ceea ce face dificilă lupta împotriva sistemului imunitar.
Ce provoacă formarea biofilmului?

  • stările inflamatorii repetate;
  • sindromul instestinului iritabil;
  • dizbioza intestinală;
  • alimentația bogată în zahăr rafinat,lactate și proteină animal;
  • alimentele procesate;
  • stresul;
  • infecția cu candida;
  • digestia defectuoasă;
  •  abuzul de ibuprofen și aspirină;
  •  grăsimile hydrogenate;
  •  alimentația săracă în fibre vegetale;
    Infecțiile rezistente la medicamente, cum ar fi Helicobactor pylori, sinuzita, fibroza chistică, bronșiectaziile și infecțiile gastro-intestinale au de obicei biofilme bine dezvoltate. Placa dentară este o formă de biofilm.Potrivit National Institutes of Health mai mult de 80% din infecțiile umane de natură bacteriană sunt asociate cu prezența biofilmului patogen.

NAC a fost cercetat pe larg pentru eficiența sa în inhibarea formării biofilmului și în distrugerea biofilmelor dezvoltate. Studiile arată un rol pentru NAC în tratamentul biofilmelor, cu siguranță și eficacitate excelente. NAC a demonstrat proprietăți bune în combaterea infecțiilor bacteriene persistente rezistente la antibiotice și inhibarea aderenței bacteriene și dizolvarea matricei biofilmului iar NAC este o terapie utilizată ca agent antiplacă și bacteriostatic pentru gestionarea cariilor dentare cronice.
Afecțiuni associate cu prezența biofilmului intestinal:

  •  sindromul de intestin iritabil;
  • boala inflamatorie intestinală;
  • artrite;
  •  eczema;
  • urticarie;
  • dermatite;
  • psoriazis;
  • vitilligo;
  • anxietate;
  • migrene;
  • dureri muscular;
  • oboseală cronică;
  • afecțiuni ale glandei tiroide;
  • tulburari neurodegenerative (ex.: boala Parkinson, depresii, anxietate, autism);
  • insuficiența funcțională a unor organe;
  • boli autoimune intestinale și ale altor organe (ex.: artrita reumatoidă, fibromialgie, tiroidita Hashimoto, Graves, alopecia areata, lupus, scleroză multiplă, sindromul Sjöngren, fibroză chistică, vasculită).
    Diagnosticare biofilm:
    Biofilmele sunt greu de diagnosticat. Bacteriile din biofilm sunt ascunse în matricea de polizaharide și minerale. Prin urmare, probele prelevate ies adesea negative. Coprocultura nu semnalează nici ea prezența biofilmului patogen.
    Deși o probă prelevată poate ieși negativă, bacteriile pot elibera toxine într-un mod sporadic, care provoacă sau întrețin boala în corp. Unii clinicieni caută micotoxine în urină pentru a identifica biofilme. De asemenea, deoarece bacteriile sechestrează minerale de la gazdă, deficiența de minerale poate fi și ea asociată cu prezența biofilmelor.
    Îndepărtarea biofilmului:
  • Dietă echilibrată și personalizată;
  •  Seleniu;
  • Fibre
  • Probiotice;
  • Chlorella;
  • N-actetyl-cisteină
  • Omega 3

 

Surse:

  •  www.hypernatura.com
  • S. Dinicola et al, “N-acetylcysteine as powerful molecule to destroy bacterial biofilms: a systematic review,” European Review for Medical and Pharmacological Sciences.
  •  M. Zafarullah, et al, “Molecular mechanisms of N-acetylcysteine actions,” Cellular and Molecular Life Sciences
  • C. Pérez-Giraldo, et al, “Influence of N-acetylcysteine on the formation of biofilm by Staphylococcus epidermidis,” The Journal of Antimicrobial Chemotherapy

Informațiile de mai sus nu sunt destinate să diagnosticheze,să vindece sau să trateze vreo boală.